Totalul afișărilor de pagină

joi, 21 februarie 2013

ŞCOALA VIITORULUI

Autor: Irina Aldea
Îndrumător: Moraru Simona-Alisa
                                       (FEBRUARIE 2013)
     
                                    Mă întreb cu nerăbdare:
                                    Cum va fi în viitor?
                                    Şcoala mea va fi mai mare,
                                    Va mai exista ea oare?

                                    Uite, eu cred cam aşa:
                                    Microbuzul va zbura,
                                    Peste blocuri va plana,
                                    Pe şcoală va ateriza.
                                    În loc de vechile caiete
                                    Elevii vor avea tablete.
                                    Tablele vor dispărea,
                                    Ecrane 3D vor avea.

                                   Vor fi pixuri cu motor
                                   Şi ghiozdane-calculator.
                                   Nu ni se va mai dicta
                                   Ci doar vom înregistra.

                                  Roboţi-profesori vom avea,
                                  Experimente ei vor iniţia.
                                  Elevi rachete vor lansa
                                  Întocmai ca la NASA.

                                 Şcoala asta-mi va plăcea,
                                 Voi vrea să învăţ în ea!
                                 Dar n-aş vrea ca eu să uit
                                 Să citesc, să scriu, s-ajut!




PERIPEŢIILE IEPURAŞULUI PUF

                                            
A fost odată o iarnă geroasă, geroasă…
Puf, un iepuraş zgribulit se aşezase lângă tulpina unui copac şi tremura de frică şi de frig în zăpada rece. Se  rătăcise, nu-şi mai găsea părinţii şi acum nu ştia încotro s-o apuce….Privea speriat la stânga, privea la dreapta, dar în juru-i nu vedea decât zăpadă, zăpadă, multă zăpadă…<< Ce o să mă fac acum>> se întrebă iepuraşul şi lacrimi mici precum cristalele îi căzură pe boticul şi lăbuţele aproape îngheţate.
Rămase aşa, aproape nemişcat, când din pădure apăru un lup tare flămând… 
-         Ce cauţi singur prin pădure, iepuraşule? îl întrebă acesta cu o voce prefăcută.
-         Eu..., eu m-am rătăcit de fraţii şi de părinţii mei ...şi ...mi-e tare frig!!!
-         Ooo, sărăcuţul de tine!...Hai la mine acasă! Tocmai am făcut focul şi în casa mea e tare cald şi bine! Şi după ce te încălzeşti, mergem împreună să-ţi căutăm părinţii. 
Crezându-l, iepuraşul Puf plecă încrezător cu lupul...
Cum au ajuns la casa acestuia, lupul îl aşeză repede pe micuţ lângă sobă, aduse iute o masă şi aşeză o mulţime de bucate care mai de care mai gustoase!
-         Mănâncă! Ce mai stai? îi zise lupul şi ochii îi sclipiră ciudat.

Înfometat, iepuraşul a început să ia cu poftă din bucatele aduse de lup. Tare se mai bucura lupul şi, cum se termina mâncarea de pe masă, iar aducea alta şi iar, şi iar...
-     Prietene, mulţumesc tare mult, dar eu m-am săturat.
-         Mănâncă, mănâncă, drăguţule iepuraş ! Dacă plecăm după părinţii tăi trebuie să fii puternic. Afară e îngrozitor de frig şi n-ai să rezişti la drum lung. Mănâncă, mănâncă!
Şi iepuraşul luă iar din bucatele lupului. Şi se îngrăşa, îngrăşa şi lupul tare se mai bucura.
-         Dar tu, lupule, nu mănânci nimic? întrebă nedumerit  Puf.
-         Ba da, cum să nu ? Dar mâncarea mea încă nu e gata. Încă un pic şi-mi voi pregăti ceva într-adevăr delicios! Dar tu mănâncă, iepuraşule!
Între timp, lupul  tot adăuga nişte zarzavaturi într-o oală al cărei conţinut începea să dea în clocot. Şi privea ...când la iepuraş, când la oala sa. Puf înţelese atunci ce mâncare delicioasă poftea lupul...Apoi se îngrozi şi mai tare când îşi dădu seama că acesta este acelaşi care dădea târcoale familiei lui de multă vreme!

Pe de altă parte, gândi iepuraşul, <<Nu-i chiar atât de rău! Lupul acesta locuieşte pe lângă casa mea, prin urmare mi-aş putea găsi părinţii şi fraţii. Dar cum să scap de aici?...>>
Zări pe o băncuţă o blană de miel şi, când lupul se întoarse să mestece în oala sa, o luă, o aranjă ca să semene cât de cât cu el şi o aşeză în locul lui. Şi exact în momentul în care apa din oală dădu în clocot făcând un zgomot asurzitor, o ţâşni pe uşa din spate şi de acolo, recunoscând drumul, alergă direct spre casă. Când lupul se întoarse, bucuros nevoie-mare să ia iepurele şi să-l facă ciorbă…ia-l de unde nu-i!
Fugi îndată după el, dar nu-l mai prinse şi rămase şi flămând, şi cu bucatele mâncate!
                         

  

vineri, 25 ianuarie 2013

Ilinca, expoziţie virtuală I (5 ani şi jumătate)


                  Ilinca iubeşte joaca, desenele animate, poveştile, ...Le-a îmbinat... S-a jucat desenând personajele din cărţile pe care i le citesc sau pe care le vede la televizor, a dat un nume lucrărilor realizate şi pentru a o stimula în a continua şi a persevera, am realizat o primă ,,expoziţie"...


Zânişoare zburătoare


Castelul regal

Anotimp friguros


Bradul


Florile vesele


Casa curcubeu


Zânele vesele


Zâna Primăvară



Regatul ghioceilor

Câmpia voioasă


La mare


Maşina zăpezii
 
Crăiasa Iarna


De Crăciun...


miercuri, 26 decembrie 2012

TEMA DE CRĂCIUN

Afară ningea cu fulgi mari. Coborau lin şi se aşezau şi pe pervazul ferestrelor de la grădiniţă…Micii porcuşori stăteau cu boticurile lipite de geam şi priveau uimiţi la toată întinderea aceea albă, albă, nesfârşită…

Dintr-unul din dulapurile clasei, educatoare scoase o cutie cu o imensă fundă roz. Imediat toţi porcuşorii s-au adunat în jurul ei şi aşteptau  cu nerăbdare surpriza…Doamna deschise cutia şi din ea scoase plicuri roz, coli de scris roz şi o mulţime de creioane colorate. Micuţii o priveau tare încântaţi, dar nu prea înţelegeau despre ce este vorba…
- Copii, de mâine începe vacanţa. Mai e puţin şi vine Crăciunul. Ştiu că toţi vă doriţi multe daruri, dar moşul e bătrân  şi ca să fim siguri că nu va uita de nici unul dintre voi, eu zic că cel mai bine ar fi să-i scriem câte o scrisorică! îi  lămuri  doamna şi toţi au aplaudat de bucurie.
- Dar eu nu ştiu să scriu, doamna educatoare! spuse purceluşul Roz aproape plângând. Şi  vreau să vină moşul şi la mine! De anul trecut îl aştept!
- Ei, Roz! Nimeni de la grădiniţă nu ştie încă să scrie, dar scrisorile se pot face şi altfel. Veţi desena ceea ce vă doriţi. Moş Crăciun va înţelege.
Porcuşorii  au zâmbit…Au primit câte o foaie, au luat creioanele colorate şi au desenat…Curând-curând foile s-au umplut cu maşinuţe, avioane, căluţi, păpuşi, bomboane. Toţi lucrau cu mare drag, doar îi scriau lui Moş Crăciun, nu?
Când a sosit ora de plecare, doamna le-a dat porcuşorilor şi câte un plic şi le-a zis:
- Scrisorile voastre sunt tare reuşite! Moşului sigur îi vor plăcea, dar acestea trebuie să ajungă la el. Eu ştiu că micuţilor de la grădiniţă nu li se dau de făcut teme, dar astăzi facem o excepţie şi veţi primi una. Este însă o temă extrem de frumoasă! Când veţi ajunge acasă, trebuie să rugaţi pe cineva mai mare să vă ajute să scrieţi pe aceste plicuri adresa lui Moş Crăciun, după care să le lipiţi ca nu cumva să se piardă scrisoarea şi să o duceţi la poştă. Astăzi, că altfel s-ar putea să fie cam târziu…E o temă practică care implică multă responsabilitate. Credeţi că veţi reuşi?
- Cu siguranţă, doamna educatoare! au răspuns entuziasmaţi porcuşorii.
Fericiţi, micuţii au plecat spre casele lor. Pe drum, Roz însă a cam uitat că trebuie să ajungă devreme ca să nu-şi îngrijoreze părinţii şi să  facă şi tema dată de la grădiniţă.  Pe pârtia din apropiere, câţiva prieteni mai mari se dădeau cu săniuţele. << Eu de ce nu m-aş da?>> şi-a zis porcuşorul şi  aruncând gentuţa pe o grămadă de zăpadă, se urcă repede la spatele altui purceluş pe o sanie care parcă zbura. După câteva ture bune, cu boticul şi picioruşele aproape îngheţate, porcuşorul îşi luă ghiozdănelul şi porni din nou spre casă.
Se opri însă lângă o grămadă imensă de zăpadă. << Ce om-de-zăpadă aş putea face!...>> îşi spuse din nou porcuşorul  aruncând iarăşi ghiozdănelul. Un bulgăre, doi bulgări, trei bulgări, fularul său şi nişte crenguţe şi  termină.

Îşi privi creaţia, zâmbi cu boticul până la urechi şi în sfârşit plecă spre casă. Încet, încet…Mai prindea câte un fulg în palmă, mai arunca câte un bulgăre după câte o vrăbiuţă, mai făcea câte o tumbă şi într-un târziu ajunse acasă…Obosit, îngheţat, somnoros…

                                                      * * *
Ajun de Crăciun…Colinde, miros de brad şi cozonac, aşteptare…
Purceluşul Roz privea de la fereastra camerei sale luminiţele ce licăreau în brăduţii vecinilor săi. Îi vedea fericiţi, despachetând cadouri, jucându-se…Dar el?...Căuta parcă ceva…Sau aştepta oare pe cineva?...
Deodată şi-a amintit…Lacrimi mici i-au acoperit obrăjorii şi s-a îndreptat încet spre colţul camerei în care şi-a lăsat acum câteva zile gentuţa…A deschis-o…Plicul care trebuia să ajungă la Polul Nord era…acolo! Înmărmuri!...
Noaptea i s-a părut tare lungă şi tristă! A adormit într-un târziu, când deodată a auzit ceva foşnind prin cameră. A deschis ochii şi nu i-a venit să creadă…


-Moş Cră…ciun? Tu, aici ?
-Ai avut mare noroc, băiete! Unul dintre spiriduşii mei te-a văzut stând trist aseară la fereastră. Atunci a gândit că poate nu ai fost mulţumit de cadourile primite, dar  dis-de –dimineaţă a verificat listele cu micuţi şi şi-a dat seama că tu nu erai pe ele! Nu ai trimis nicio scrisoare…Ne-am zis că tu poate nu ştii să scrii, sau poate chiar nici să desenezi, i-a spus moşul blând porcuşorului Roz, zâmbind atoateştiutor.
- Moşule...!vru să zică ceva  purceluşul, dar bătrânul îşi puse degetul uşor la buze fâcându-i blând, semn să tacă…
- La Crăciunul viitor voi veni la timp şi la tine. În Ajun,  ca la toţi copii, pentru că ştiu  că şi tu vei face totul tot la timp…
Roz înţelese. Toate lucrurile se fac la timpul lor, iar temele, nu se lasă pe altă dată…De data aceasta a avut noroc…



SCRISOARE CĂTRE MOŞ CRĂCIUN


Dragă  Moş  Crăciun,
Cad  fulgii-ncet,                                             
Din  nori  coboară,                                        
Uşor-uşor  s-aştern  pe  ulicioară.               
                                                                      
În  jur  e  totul  alb
Şi    uimeşte.                                          
Cum  spune  mama,                                        
Parc-am  fi  într-o  poveste...  
                                                                      
Deşi  sunt  încă  mică,
Şi  poate  nu    crezi,                                  
Eu  am  aflat  de  tine !                                 
Şi  poate    vei  vrea                                     
  vii ca      vezi.                                
                                                                                                                                                
O  trag  pe  mama  spre  fereastră
Ca    privesc  spre  drum.                           
  uit  la  ea  şi tot  încerc  să-i  spun :        
-Când  vine  moşu’ , acum ?   
                        
Şi  ea    ia  duios  în  braţe,
Pe  frunte    sărută  apoi :                            
-O să apară  moşul, scumpo,                      
Trebuie    vină  şi  la  noi !                       
                                                                     
Şi  de-i  aşa  cum  spune  mama,
  ştii    te  aştept    vii.
Dar, dragă  moşule, nu  singurel,
Ci  cu  un  sac  cu  jucării !...













Iar  de  nu-ţi  va  mai  rămâne
Chiar  nimic  în  al  tău  sac,
Sănătatea  este  bună,
Mulţumesc  şi  LA  MULŢI  ANI  !


( poezie publicata in revista ,,Ioana,visul copiilor ’’, nr. 1/2009 )




joi, 6 decembrie 2012

SCRISOARE CĂTRE MOŞ NICOLAE

de Moraru Simona-Alisa




S-asterne zapada la noi, peste sat,
Privesc pe fereastra
Si-afara-i ’noptat.
Te-astept ca sa vii,
De tine-am aflat.
Si sper eu din suflet
Ca nu m-ai uitat…

Mi-ar placea, Mos Nicolae,
Sa ma-ntalnesc cu tine,
Sa-ti spun o poezie
Si tu sa vorbesti cu mine.
 
Eu ghetele le-am pregatit,
Cu peria le-am lustruit!
Si-ai sa crezi de-ai sa ma vezi,
Ca, desi sunt tare mica
Eu chiar cred ca sunt voinica!

Una la stanga,
Una la dreapta
Si imediat perechea e gata!





Sunt curate, periate,
Ce mai…
Parc-ar fi impachetate!

Stau cuminti,
La locul lor
Si asteapta in pridvor
Ca sa le gasesti usor.

Si cand eu ma voi trezi,
Langa ele eu voi fi.
Ca sa vad ce mi-ai adus,
Mosule cu barba alba,
Ce te-ai dus, te-ai dus, te-ai dus…

Du-te, mosule, si-apoi…
Sa te-ntorci din nou la noi!
Si poate ca-n al tau drum
Ai sa-l vezi pe Mos Craciun…

Spune-i ca va asteptam,
Sanatate va uram!
Anu’ acesta, cel ce vine,
Sa va fie numai bine!
Sa ajungeti pe la noi,
Tot mereu de sarbatori!


Imaginile sunt luate de pe:


duminică, 4 noiembrie 2012

G.S.


                                                                     

PARADA FRUCTELOR DE TOAMNĂ

                                      Moraru  Simona - Alisa

Se pregăteşte toamna de paradă,
E multă agitaţie în livadă.
Se adună toţi cu mic cu mare,
E toamnă iar, e zi de sărbătoare!

Peste tot sunt numai fructe:
Struguri, nuci şi gutui multe
Care împrăştie de zor
Un miros ameţitor.

Merele sunt toate coapte,
Par mărgele colorate
Ce au decorat livada
Pentru a porni parada.

Perele, galbene şi ele,
Parc-ar fi şirag de stele,
Înşirate-n pomi de-a rândul,
Ele luminează ringul.

Le ajută mai spre seară
Luna ce încet coboară
Pe când vântul lin foşneşte:
Este toamnă de poveste!


Desen: Moraru Ilinca-Ioana, 5 ani şi 3 luni

ZILELE SĂPTĂMÂNII

                        Moraru  Simona -Alisa


Luni mă-mbrac cu o rochiţă,
Şi mă duc la grădiniţă .
Marţea nu e de mirare,
Merg cu tata la plimbare.
Miercuri e o altă zi
Îi spun mamei poezii.
Joi nu mă las mai prejos
Şi-i cânt un cântec frumos.
Vineri un desen eu fac
Bunicii să-i fiu pe plac.
Pe bunicul îl ascult
Sâmbăta eu îl ajut.
Duminica vine-apoi,
Joaca-n curte e în toi.
Cu aşa familie mare,
Săptămâna-i sărbătoare!
Desen: Moraru Ilinca-Ioana, 5 ani şi 3 luni

duminică, 2 septembrie 2012

GOSPODINA


Are mama o gospodină
Ce găteşte o găină.
Nu-i din curte, e din plastic,
Dar arată fantastic…

Hărnicuţa de fetiţă,
Cu şorţ mic şi cu bentiţă,
Pregăteşte o ciorbiţă
În a mamei cratiţă.

Şi pe când muncea micuţa,
Iată, intră pisicuţa!
Ia găina cu lăbuţa…
Dar… se strâmbă, sărăcuţa,
Nu i-a prea plăcut cărniţa!

Ilincuţa o zăreşte,
Ştrengăreşte îi zâmbeşte:
-Ciorba mea nu-i de pisici,
E pentru păpuşi cuminţi!
                            
(poezie publicată în revista,, Draga mea pentru copii”, sept. 2011)